înfumurare

română

Etimologie

Din verbul a (se) înfumura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fu.mu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfumurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfumurare	înfumurări
Articulat	înfumurarea	înfumurările
Genitiv-Dativ	înfumurării	înfumurărilor
Vocativ	'	'

1. îngâmfare, mândrie nejustificată.

   Înfumurarea ei este cu totul neîntemeiată.

Sinonime

• îngâmfare, orgoliu, aroganță, infatuare

Antonime

• modestie, simplețe, simplicitate, simplitate

Cuvinte derivate

• înfumura
• înfumurat

Traduceri

îngâmfare

armeană: ինքնահավանություն (հայերեն) (ink'nahavanut'yun) bulgară: самонадеяност (български) (samonadejanost) f. chineză: 自负 (中文) ebraică: התנפחות (עברית) (hitnapkhût) engleză: vanity (English) finlandeză: omahyväisyys (suomi), itserakkaus (suomi) franceză: présomption (français) f. germană: Einbildung (Deutsch) f.

italiană: presunzione (italiano) f. japoneză: うぬぼれ (日本語) poloneză: zarozumiałość (polski) portugheză: presunção (português) f. rusă: самомнение (русский) (samomnenie) n., тщеславие (русский) (tčeslavie) n. spaniolă: engreimiento (español) m., vanidad (español) f. suedeză: fåfänga (svenska) c. turcă: kibir (Türkçe), gurur (Türkçe)

Referințe

• DEX online