înghițitură

română

Etimologie

Din a înghiți + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gi.ʦi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înghițitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înghițitură	înghițituri
Articulat	înghițitura	înghițiturile
Genitiv-Dativ	înghițiturii	înghițiturilor
Vocativ	înghițitură	înghițiturilor

1. înghițire.
2. (concr.) cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată.

Expresii

• (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online