înmănunchea

română

Etimologie

Din în- + mănunchi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mə.nunˈke̯a/

Verb

Conjugarea verbului înmănunchea
Infinitiv	a înmănunchea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înmănunchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înmănuncheze
Participiu	înmănuncheat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a strânge, a lega în mănunchi.
2. (v.refl.) (fig.) a se aduna la un loc.

Cuvinte derivate

• înmănunchere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online