însoțitoare
Etimologie
Din însoțitor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.so.ʦi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului însoțitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însoțitoare | însoțitoare |
| Articulat | însoțitoarea | însoțitoarele |
| Genitiv-Dativ | însoțitoarei | însoțitoarelor |
| Vocativ | însoțitoareo | însoțitoarelor |
- persoană care însoțește, care întovărășește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online