însuma

română

Etimologie

Din în + sumă (după franceză sommer).

Pronunție

• AFI: /ɨn.su'ma/

Verb

Conjugarea verbului însuma
Infinitiv	a însuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	însumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să însumeze
Participiu	însumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde.

   Ele însumează laolaltă...

   Însumez următoarele însușiri...

   Însumează autoritatea juridică și politică.

Sinonime

• aduna, totaliza, cumula, întruni, (rar) împreuna

Cuvinte derivate

• însumare
• însumat
• însumativ

Cuvinte apropiate

• sumație
• sumă

Traduceri

a totaliza, a cuprinde

engleză: sum (English) esperanto: sumigi (Esperanto) finlandeză: summata (suomi) franceză: sommer (français) friulană: sumâ (furlan) galiciană: somar (galego) germană: summieren (Deutsch)

greacă: αθροίζω (Ελληνικά) (athroízo) italiană: sommare (italiano) neerlandeză: optellen (Nederlands), bijeentellen (Nederlands) portugheză: somar (português) spaniolă: sumar (español) suedeză: summera (svenska) turcă: toplamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online