însuma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + sumă (după franceză sommer).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ma/


Verb


Conjugarea verbului
însuma
Infinitiv a însuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însumez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însumeze
Participiu însumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde.
    Ele însumează laolaltă...
    Însumez următoarele însușiri...
    Însumează autoritatea juridică și politică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe