cumula

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză cumuler.

Pronunție

  • AFI: /ku.mu'la/


Verb


Conjugarea verbului
cumula
Infinitiv a cumula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cumulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cumuleze
Participiu cumulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate).
  2. (v.tranz.) a face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe