însumi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din îns (ul) + -mi, -ți, -și.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'mi/


Pronume

  1. (pe lângă un substantiv sau un pronume) chiar, tocmai.
  2. (înv.) eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.


Traduceri

Anagrame

Referințe