întâlnitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a întâlni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨl.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
întâlnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întâlnitură întâlnituri
Articulat întâlnitura întâlniturile
Genitiv-Dativ întâlniturii întâlniturilor
Vocativ întâlnitură întâlniturilor
  1. nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău.


Traduceri

Referințe