întărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a întări.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.təˈrit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întărit
Singular Plural
Masculin întărit întăriți
Feminin întărită întărite
Neutru întărit întărite
  1. (despre un sistem tehnic) făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens.
  2. (despre un teren, o poziție strategică, o cetate etc.) fortificat.
  3. (fig.) care a prins puteri; întremat, înzdrăvenit; reconfortat.
  4. care a devenit puternic, consolidat.
  5. legalizat.


Traduceri

Etimologie

Din întări.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru întări.

Anagrame

Referințe