întăritură

română

Etimologie

Din a întări + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tə.ri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului întăritură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întăritură	întărituri
Articulat	întăritura	întăriturile
Genitiv-Dativ	întăriturii	întăriturilor
Vocativ	întăritură	întăriturilor

1. loc fortificat, fortificație; (p.gener.) orice sistem de baricadare.
2. element care consolidează o construcție, un element al ei etc.
3. (înv.) iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online