învoială

română

Etimologie

Din a învoi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vo'ja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului învoială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învoială	învoieli
Articulat	învoiala	învoielile
Genitiv-Dativ	învoielii	învoielilor
Vocativ	învoială	învoielilor

1. înțelegere, convenție, aranjament, acord.
2. târg, tocmeală; (p.ext.) angajare.
3. permisie, îngăduire.

Cuvinte compuse

• învoială agricolă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online