încinge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină incendere.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'ʧin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
încinge
Infinitiv a încinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încing
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încingă
Participiu încins
Conjugare III
  1. (v.refl.) (despre foc) a arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
    El încinge focul.
  2. (v.refl. tranz.) a (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
  3. (v.tranz.) (fig.) (despre un sentiment, o pasiune) a cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
  4. (v.refl.) (fig.) a se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
  5. (v.refl. tranz.) (fig.) (despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) a (se) înteți.
  6. (v.refl.) (despre fân, cereale, făină etc.) a începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină incingere.

Verb


Conjugarea verbului
încinge
Infinitiv a încinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încing
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încingă
Participiu încins
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
  2. (v.tranz. și refl.) a (-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).
  3. (v.tranz.) (fig.) a înconjura (din toate părțile), a împresura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe