ctitor
română
Etimologie
Din greacă antică κτίτωρ (ktítōr), în parte prin intermediul slavă (veche) ktitorŭ, confer Vasmer, Gr., 65 și 85.
Pronunție
- AFI: /'kti.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului ctitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ctitor | ctitori |
| Articulat | ctitorul | ctitorii |
| Genitiv-Dativ | ctitorului | ctitorilor |
| Vocativ | ctitorule | ctitorilor |
- persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; (p.ext.) fondator al unei instituții, asociații etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online