învăluire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a învălui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învăluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învăluire învăluiri
Articulat învăluirea învăluirile
Genitiv-Dativ învăluirii învăluirilor
Vocativ învăluire învăluirilor
  1. acțiunea de a (se) învălui și rezultatul ei; învelire, acoperire; (fig.) revărsare.
  2. încercuire a inamicului.


Traduceri

Referințe