învălui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + val + sufixul -ui (influențat semantic de văl).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
învălui
Infinitiv a învălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învăluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învăluiască
Participiu învăluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura.
  2. (v.tranz.) (fig.) a cuprinde ceva cu privirea.
  3. (v.tranz. și refl.) (despre foc) a arde sau a faceardă mocnit; a (se) micșora.
  4. (v.tranz.) a înconjura, a încercui o unitate inamică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe