înveșnici

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din în + veșnic.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.veʃ.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
înveșnici
Infinitiv a înveșnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înveșnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înveșnicească
Participiu înveșnicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua.


Traduceri

Referințe