eterniza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză éterniser.

Pronunție

  • AFI: /e.ter.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
eterniza
Infinitiv a eterniza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
eternizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să eternizeze
Participiu eternizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a facedureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe