șipcă

română

Etimologie

Din bulgară шипка (šipka), sârbocroată šipka.

Pronunție

• AFI: /'ʃip.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului șipcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șipcă	șipci
Articulat	șipca	șipcile
Genitiv-Dativ	șipcii	șipcilor
Vocativ	șipcă	șipcilor

1. fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie.

Cuvinte derivate

• șipculiță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aspic
• pișca
• scapi

Referințe

• DEX '98 via DEX online