șleapcă

română

Etimologie

Din rusă шляпка (šljápka).

Pronunție

• AFI: /'ʃle̯ap.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului șleapcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șleapcă	șlepci
Articulat	șleapca	șlepcile
Genitiv-Dativ	șlepcii	șlepcilor
Vocativ	șleapcă	șlepcilor

1. (reg.) pălărie în trei colțuri; tricorn; (p.ext.) șapcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online