pălărie

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /pə.ləˈri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului pălărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pălărie	pălării
Articulat	pălăria	pălăriile
Genitiv-Dativ	pălăriei	pălăriilor
Vocativ	pălărie	pălăriilor

1. obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri).
2. (p.anal.) partea superioară, în formă de pălărie, a unor ciuperci.
3. discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele.
4. abajur.
5. căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul.

Cuvinte derivate

• pălărier
• pălărioară
• pălăriuță

Cuvinte compuse

• pălăria-șarpelui
• pălăria-cucului
• pălărie de fier

Expresii

• (fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pârleai

Referințe

• DEX '98 via DEX online