șapcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară, rusă шапка (šapka) „căciulă”.

Pronunție

  • AFI: /'ʃap.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șapcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șapcă șepci
Articulat șapca șepcile
Genitiv-Dativ șepcii șepcilor
Vocativ șapcă șepcilor
  1. acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe