șperțar

română

Etimologie

Din șperț + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʃper'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului șperțar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șperțar	șperțari
Articulat	șperțarul	șperțarii
Genitiv-Dativ	șperțarului	șperțarilor
Vocativ	șperțarule	șperțarilor

1. persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț.

Cuvinte derivate

• șperțară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online