șperțară
Etimologie
Din șperțar.
Pronunție
- AFI: /ʃper'ʦa.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șperțară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șperțară | șperțare |
| Articulat | șperțara | șperțarele |
| Genitiv-Dativ | șperțarei | șperțarelor |
| Vocativ | șperțaro | șperțarelor |
- persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online