ștemuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a ștemui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃte.mu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștemuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștemuitor ștemuitoare
Articulat ștemuitorul ștemuitoarele
Genitiv-Dativ ștemuitorului ștemuitoarelor
Vocativ ștemuitorule ștemuitoarelor
  1. sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ștemuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștemuitor ștemuitori
Articulat ștemuitorul ștemuitorii
Genitiv-Dativ ștemuitorului ștemuitorilor
Vocativ ștemuitorule ștemuitorilor
  1. muncitor care ștemuiește.


Traduceri

Referințe