ștemuitor

română

Etimologie

Din a ștemui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃte.mu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ștemuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștemuitor	ștemuitoare
Articulat	ștemuitorul	ștemuitoarele
Genitiv-Dativ	ștemuitorului	ștemuitoarelor
Vocativ	ștemuitorule	ștemuitoarelor

1. sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea.

Cuvinte derivate

• ștemuitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ștemuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștemuitor	ștemuitori
Articulat	ștemuitorul	ștemuitorii
Genitiv-Dativ	ștemuitorului	ștemuitorilor
Vocativ	ștemuitorule	ștemuitorilor

1. muncitor care ștemuiește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online