sculă

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : scula

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ˈsku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sculă scule
Articulat scula sculele
Genitiv-Dativ sculei sculelor
Vocativ sculă sculelor
  1. piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument.
  2. parte activă a unei scule, care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat.
    Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului.
  3. (fig.) persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument.
  4. (înv.; la pl.) obiecte de preț; giuvaere, bijuterii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din scula.

Pronunție

  • AFI: /skuˈlə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scula.

Anagrame

Referințe