sminteală

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a sminti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /smin'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sminteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sminteală sminteli
Articulat sminteala smintelile
Genitiv-Dativ smintelii smintelilor
Vocativ sminteală smintelilor
  1. tulburare a minții, scrânteală, nebunie; (p.ext.) greșeală, abatere.
  2. (înv. și pop.) stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Fără sminteală = în mod absolut, negreșit.

Expresii

  • A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol


Traduceri

Anagrame

Referințe