țarevici

română

Etimologie

Din rusă царeвиkи (țarevici), franceză tsarévitch.

Pronunție

• AFI: /ʦa're.viʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului țarevici
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țarevici	țarevici
Articulat	țareviciul	țarevicii
Genitiv-Dativ	țareviciului	țarevicilor
Vocativ	țareviciule	țarevicilor

1. titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creativi

Referințe

• DEX '98 via DEX online