ținutaș

română

Etimologie

Din ținut + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /ʦi.nu'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ținutaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ținutaș	ținutași
Articulat	ținutașul	ținutașii
Genitiv-Dativ	ținutașului	ținutașilor
Vocativ	ținutașule	ținutașilor

1. (înv.) persoană care locuia într-un anumit ținut.

Cuvinte derivate

• ținutașă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• șănțuit
• ștănțui

Referințe

• DEX '98 via DEX online