ημίονος

De la Wikționar, dicționarul liber

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Compus din ημί- (imí-, „jumătate”) +‎ όνος (ónos, „asin, măgar”).

Pronunție

  • AFI: /i.'mi.o.nos/


Substantiv

ημίονος (imíonos)

Declinarea substantivului
ημίονος
m. Singular Plural
Nominativ ημίονος ημίονοι
Genitiv ημιόνου ημιόνων
Acuzativ ημίονο ημιόνους
Vocativ ημίονε ημίονοι
  1. (zool.) catâr

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe