Hochmut

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus hochmuot < germana veche de sus hohmuot.

Pronunție

  • AFI: /ˈhoːχˌmuːt/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Hochmut
m. Singular Plural
Nominativ der Hochmut invariabil
Acuzativ den Hochmut invariabil
Dativ dem Hochmut invariabil
Genitiv des Hochmut(e)s invariabil
  1. mândrie; aroganță, orgoliu
  2. trufie, îngâmfare

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii