Seeräuber
(Deutsch)
Etimologie
Din See („mare”) + Räuber („hoț, tâlhar, bandit”). Confer daneză sørøver, engleză sea rover, norvegiană sjørøver și suedeză sjörövare.
Pronunție
- AFI: /ˈzeːˌʀɔɪ̯bɐ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Seeräuber | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Seeräuber | die Seeräuber |
| Acuzativ | den Seeräuber | die Seeräuber |
| Dativ | dem Seeräuber | den Seeräubern |
| Genitiv | des Seeräubers | der Seeräuber |