corsar
română
Etimologie
Din italiană corsaro, franceză corsaire.
Pronunție
- AFI: /kor'sar/
Substantiv
| Declinarea substantivului corsar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corsar | corsari |
| Articulat | corsarul | corsarii |
| Genitiv-Dativ | corsarului | corsarilor |
| Vocativ | corsarule | corsarilor |
- (în trecut) corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice.
- comandant al unei astfel de corăbii; (p.ext.) pirat, hoț de mare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online