iepure
 |
 |
Etimologie
Din latină lĕpǒrem, lepus, -oris. Înrudit cu albaneză lepur, aromână ljepure, asturiană llebre, catalană llebre, dalmată lipro, franceză lièvre, friulană jeur, galiciană lebre, italiană lepre, occitană lèbre, portugheză lebre, retoromană lieur, sardă lèpuri, spaniolă liebre și venețiană jévre, liéore.
Pronunție
- AFI: /'je.pu.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iepure | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iepure | iepuri |
| Articulat | iepurele | iepurii |
| Genitiv-Dativ | iepurelui | iepurilor |
| Vocativ | iepure | iepurilor |
- (zool.) (Leporidae, mai ales Lepus europaeus) gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă.
- (p.restr.) animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A alerga (sau a fugi) ca un iepure = a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior
- (A fi) fricos ca iepurele = (a fi) foarte fricos
- A împușca (sau a prinde) doi iepuri deodată = a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată
- A nu ști de unde sare iepurele = a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.)
- Câți iepuri la biserică = nimeni
- Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul = cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul
- Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|