iepure

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un iepure

română

Etimologie

Din latină lepus, -oris.

Pronunție

  • AFI: /'je.pu.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
iepure
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iepure iepuri
Articulat iepurele iepurii
Dativ-Genitiv iepurelui iepurilor
Vocativ ' '
  1. (Lepus europaeus) gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă.
  2. animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme
  • (A fi) fricos ca iepurele = (a fi) foarte fricos
  • A alerga (sau a fugi) ca un iepure = a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior
  • Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul = cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul
  • A nu ști de unde sare iepurele = a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.)
  • A împușca (sau a prinde) doi iepuri deodată = a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată
  • Câți iepuri la biserică = nimeni


Traduceri

Referințe