Staunen

Vezi și : staunen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din verbul staunen.

Pronunție

• AFI: /ˈʃtaunən/

Substantiv

Declinarea substantivului das Staunen
n.	Singular	Plural
Nominativ	das Staunen	invariabil
Acuzativ	das Staunen	invariabil
Dativ	dem Staunen	invariabil
Genitiv	des Staunens	invariabil

1. uimire, uluire; minunare, stupefiere, surprindere

Cuvinte derivate

• bestaunen
• erstaunen
• staunen