De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din verbul staunen.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
das Staunen
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ
|
das Staunen
|
invariabil
|
| Acuzativ
|
das Staunen
|
invariabil
|
| Dativ
|
dem Staunen
|
invariabil
|
| Genitiv
|
des Staunens
|
invariabil
|
- uimire, uluire; minunare, stupefiere, surprindere
Cuvinte derivate
