uluire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) ului.

Pronunție

  • AFI: /u.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
uluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uluire uluiri
Articulat uluirea uluirile
Genitiv-Dativ uluirii uluirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a ului.
    A avut un moment de adevărată uluire.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe