Sari la conținut

domina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină dominari. Confer franceză dominer.

Pronunție

  • AFI: /do.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) domina
Infinitiv a (se) domina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) domin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) domine
Participiu dominat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre oameni, idei, concepții etc.) a ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa.
  2. (v.refl.) a reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni.
    Nu s-a putut domina să nu-i spună.
  3. (v.tranz. și intranz.) a întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.
  4. (v.intranz. și tranz.) a se impune prin număr sau prin intensitate.
  5. (v.tranz.) a se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Din latină domina.

Pronunție

  • AFI: /ˈdɒmɪnə/


Substantiv

domina, pl. dominas

  1. doamna (mănăstirii)





(Latina)

Etimologie

Din dominus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
domina
f. Singular Plural
Nominativ domina '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. doamnă, damă

Cuvinte derivate