abalieno

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din ab + aliēnō < aliēnus < alius.

Pronunție

• AFI: /ab.a.liˈeː.noː/

Verb

abaliēnō (infinitivul prezent abaliēnāre, perfectul activ abaliēnāvī, supinul abaliēnātum)

1. a înstrăina, a se îndepărta
2. (p. ext.) a dispune, a desprinde, a separa
3. (jur.) a vinde, a înstrăina

Sinonime

• 1: abscindō, aliēnō, dīvellō
• 2: abiungō, abscindō, disiungō, dīvellō, dīvidō, sēgregō
• 3: aliēnō

Antonime

• 1: faveō
• 2: cōnectō, iungō

Cuvinte derivate

• abaliēnātiō
• abaliēnātus

Cuvinte apropiate

• aliēnō
• aliēnus
• alius