abboccare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din a- +‎ bocca („gură”) +‎ -are.

Pronunție

• AFI: /abbokˈkare/

Verb

1. (rar) a mușca; a înghiți momeala

   Il pesce ha abboccato l'esca.

2. (fig.) a se lăsa prins în plasă

   Non ci avrei dovuto cascare, ma ho abboccato.

3. (rar) a umple (până la vârf)
4. a îmbina, a uni
5. (p.ext.) a îmbuca, a împreuna

Sinonime

• 1-2: cascarci, cadere in trappola
• 3: colmare, riempire, rabboccare
• 4-5: combaciare, allegare

Cuvinte derivate

• abboccamento
• abboccato
• abbocchevole

Cuvinte apropiate

• bocca

Expresii

• abboccare a uno scherzo
• abboccare come un pesce

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario