abrupt

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză abrupt < latină abruptus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
abrupt
Singular Plural
Masculin abrupt abrupți
Feminin abruptă abrupte
Neutru abrupt abrupte
  1. (despre povârnișuri, prăpăstii etc.) cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios.
    O stâncă abruptă.
  2. (fig.) (despre stil) fără legătură, inegal.
  3. (bot.) (despre un organ) târâtor, repent.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
abrupt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abrupt abrupte
Articulat abruptul abruptele
Dativ-Genitiv abruptului abruptelor
Vocativ ' '
  1. (geogr.) formă de relief abruptă.


Traduceri

Referințe