Sari la conținut

abrupt

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză abrupt < latină abruptus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
abrupt
Singular Plural
Masculin abrupt abrupți
Feminin abruptă abrupte
Neutru abrupt abrupte
  1. (despre povârnișuri, prăpăstii etc.) cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios.
    O stâncă abruptă.
  2. (fig.) (despre stil) fără legătură, inegal.
  3. (bot.) (despre un organ) târâtor, repent.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
abrupt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abrupt abrupte
Articulat abruptul abruptele
Genitiv-Dativ abruptului abruptelor
Vocativ ' '
  1. (geogr.) formă de relief abruptă.


Traduceri

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză abrupt < latină abruptus.

Pronunție


Adjectiv

abrupt (comp. abruptare, sup. abruptast)

  1. (înv.) discontinuu, intermitent
  2. brusc, subit

Sinonime


Adverb

abrupt (comp. abruptare, sup. abruptast)

  1. (înv.) (în mod) discontinuu, intermitent
  2. abrupt, brusc, subit

Sinonime

Referințe