absolutiza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din absolut + sufixul -iza.

Pronunție

  • AFI: /ab.so.lu.ti'za/


Verb


Conjugarea verbului
absolutiza
Infinitiv a absolutiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
absolutizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să absolutizeze
Participiu absolutizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe