absoluțiune

română

Etimologie

Din franceză absolution < latină absolutio, absolutionis.

Pronunție

• AFI: /ab.so.lu.ʦi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului absoluțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absoluțiune	absoluțiuni
Articulat	absoluțiunea	absoluțiunile
Genitiv-Dativ	absoluțiunii	absoluțiunilor
Vocativ	absoluțiuneo	absoluțiunilor

1. (jur.) iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
2. (bis.) iertare a păcatelor, dată de obicei de papă.

Sinonime

• 1-2: iertare, scutire

Cuvinte apropiate

• absolutoriu
• absolvi
• absolvire

Traduceri

scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat

bulgară: опрощение (български) (oproštenie) cehă: rozhřešení (čeština) n. engleză: absolution (English) franceză: absolution (français) f. galiciană: absolución (galego) f. germană: Absolution (Deutsch) f. italiană: assoluzione (italiano) f. latină: absolutio (Latina)

maghiară: feloldozás (magyar), bűnbocsánat (magyar) neerlandeză: absolutie (Nederlands) occitană: absolucion (occitan) f. portugheză: absolvição (português) f. rusă: прощение (русский) (proščénije) n. spaniolă: absolución (español) f. suedeză: förlåtelse (svenska) c., absolution (svenska) c., frikännande (svenska) n. turcă: af (Türkçe), aklama (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online