absolutoriu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină absolutorius.

Pronunție

  • AFI: /ab.so.lu'to.rju/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
absolutoriu
Singular Plural
Masculin absolutoriu absolutorii
Feminin absolutorie absolutorii
Neutru absolutoriu absolutorii
  1. care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală.

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din germană Absolutorium.

Substantiv


Declinarea substantivului
absolutoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absolutoriu absolutorii
Articulat absolutoriul absolutoriile
Genitiv-Dativ absolutoriului absolutoriilor
Vocativ ' '
  1. (înv.) certificat de absolvire a unei școli superioare.


Traduceri

Referințe