absolutoriu

română

Etimologie

Din latină absolutorius.

Pronunție

• AFI: /ab.so.luˈto.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului absolutoriu
	Singular	Plural
Masculin	absolutoriu	absolutorii
Feminin	absolutorie	absolutorii
Neutru	absolutoriu	absolutorii

1. care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală.

Cuvinte apropiate

• absoluitate
• absolut
• absolutamente
• absolutism, absolutizm
• absolutist
• absolutistic
• absolutiza
• absolutizant
• absolutizare
• absolutizat
• absoluțiune, absoluție

Etimologie

Din germană Absolutorium.

Substantiv

Declinarea substantivului absolutoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absolutoriu	absolutorii
Articulat	absolutoriul	absolutoriile
Genitiv-Dativ	absolutoriului	absolutoriilor
Vocativ	'	'

1. (înv.) certificat de absolvire a unei școli superioare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online