acreditar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din acredita + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /a.kre.di'tar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
acreditar
Singular Plural
Masculin acreditar acreditari
Feminin acreditară acreditare
Neutru acreditar acreditare
  1. (stat) în care este numit un diplomat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din a- + crèdit („credit”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /a.kɾe.diˈta(ɾ)/
  • (oriental) AFI: /ə.kɾə.diˈta/


Verb

acreditar

  1. a acredita

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

acreditar

  1. a acredita
  2. a crede

Sinonime

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

  • AFI: /akreði'tar/


Verb

acreditar

  1. a acredita