acreditar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din acredita + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /a.kre.di'tar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
acreditar
Singular Plural
Masculin acreditar acreditari
Feminin acreditară acreditare
Neutru acreditar acreditare
  1. (stat) în care este numit un diplomat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
acreditar
Infinitiv acreditar
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
acredito
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
acrediti
Participiu trecut acreditat
Participiu prezent acreditant
  1. a acredita





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. a acredita
  2. a crede

Sinonime

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

  • AFI: /akreði'tar/


Verb

  1. a acredita