denumi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + a numi (după franceză dénommer).

Pronunție

  • AFI: /de.nu'mi/


Verb


Conjugarea verbului
denumi
Infinitiv a denumi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
denumesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să denumească
Participiu denumit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da nume unei ființe sau unui lucru; a numi.
  2. (v.tranz.) (înv.) a desemna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe