adunătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a aduna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.du.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
adunătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adunătură adunături
Articulat adunătura adunăturile
Genitiv-Dativ adunăturii adunăturilor
Vocativ adunăturo adunăturilor
  1. grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată.
  2. (peior.) grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe