adunătură

română

Etimologie

Din a aduna + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.du.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului adunătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adunătură	adunături
Articulat	adunătura	adunăturile
Genitiv-Dativ	adunăturii	adunăturilor
Vocativ	adunăturo	adunăturilor

1. grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată.
2. (peior.) grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură.

Sinonime

• 2: gloată, scursură, strânsură

Cuvinte apropiate

• aduna

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online