afect

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Affekt < latină affectus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
afect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afect afecte
Articulat afectul afectele
Genitiv-Dativ afectului afectelor
Vocativ ' '
  1. reacție emoțională, cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată.
  2. (în sens larg) denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe