afinitate

română

Etimologie

Din franceză affinité < latină affinitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /a.fi.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului afinitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	afinitate	afinități
Articulat	afinitatea	afinitățile
Genitiv-Dativ	afinității	afinităților
Vocativ	'	'

1. potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune.

   Afinitate sufletească.

2. (chim.) proprietate a două substanțe de a se combina.
3. proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
4. (jur.) legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.

Sinonime

• 1: potrivire

Cuvinte derivate

• afin

Traduceri

apropiere (fizică sau morală)

engleză: affinity (English) finlandeză: sukulainen (suomi) franceză: affinité (français) f.

germană: Affinität (Deutsch) f. suedeză: samhörighet (svenska), frändskap (svenska) turcă: benzerlik (Türkçe)

înrudire prin alianță

afrikaans: affiniteit (Afrikaans) albaneză: afinitet (shqip) engleză: affinity (English) esperanto: afineco (Esperanto) finlandeză: sukulaisuus (suomi) franceză: affinité (français) f. germană: Affinität (Deutsch)

italiană: affinità (italiano) f. neerlandeză: affiniteit (Nederlands) portugheză: afinidade (português) spaniolă: afinidad (español) suedeză: affinitet (svenska) turcă: afinite (Türkçe)

Referințe

• DEX online