ancoră

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : ancora, Ankara
O ancoră

română

Etimologie

Din latină ancora. Confer italiană ancora.

Pronunție

  • AFI: /'an.ko.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ancoră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ancoră ancore
Articulat ancora ancorele
Dativ-Genitiv ancorei ancorelor
Vocativ ' '
  1. piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc.
  2. bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme.
  3. cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A arunca ancora = a ancora; a se opri
  • A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă)


Traduceri

Referințe