ancora

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : ancoră

română

Etimologie

Din ancoră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) ancora
Infinitiv a (se) ancora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ancorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ancoreze
Participiu ancorat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) fixa.
  3. (v.tranz.) a lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din ancoră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru ancoră.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

  • AFI: /'aŋkora/
  • AFI: /ˈankora/


Substantiv

ancora f., ancore pl.

  1. ancoră

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Din latină populară *hinc ad hōram.

Pronunție

  • AFI: /aŋˈkoː.ra/
  • AFI: /anˈkora/


Adverb

ancora

  1. încă, în continuare
    Suonala ancora.
  2. mai, totuși
    Qui c'è ancora molto da fare.
  3. încă, până acum; până atunci
    Non sono ancora arrivato.

Sinonime

Cuvinte derivate





latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică ἄγκυρα (ánkyra).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ancora
f. Singular Plural
Nominativ ancora '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. ancoră
  2. (fig.) refugiu, adăpost

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

  • AFI: /aɳˈkuro/


Substantiv

ancora f., ancoras pl.

  1. ancoră

Cuvinte derivate