ancora

Vezi și : ancoră

română

Etimologie

Din ancoră.

Pronunție

• AFI: /an.koˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) ancora
Infinitiv	a (se) ancora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ancorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ancoreze
Participiu	ancorat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) fixa.
3. (v.tranz.) a lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).

Sinonime

• 2: (se) fixa

Antonime

• dezancora

Cuvinte derivate

• ancoraj
• ancorare
• ancorat
• ancorator
• ancoră
• ancorot

Cuvinte apropiate

• barcă
• navă

Traduceri

a arunca ancora

bulgară: закотвям (български) (zakotvjam) catalană: ancorar (català) chineză: 抛锚 (中文) (pāomáo), 下锚 (中文) (xià máo) engleză: anchor (English) esperanto: ankri (Esperanto) estoniană: ankurdama (eesti) finlandeză: ankkuroida (suomi) franceză: ancrer (français) germană: ankern (Deutsch); verankern (Deutsch) greacă: αγκυροβολώ (Ελληνικά) (ankyrovoló), αράζω (Ελληνικά) (arázo) indoneziană: menetapkan (Bahasa Indonesia), mendirikan (Bahasa Indonesia) interlingua: anchorar (interlingua) italiană: ancorare (italiano)

latină: sto (Latina) macedoneană: всидрува (македонски) (vsídruva), вкотвува (македонски) (vkótvuva) maghiară: lehorgonyoz (magyar) neerlandeză: verankeren (Nederlands), ankeren (Nederlands) occitană: ancorar (occitan) papamiento: ankra (Papiamentu) poloneză: zakotwiczyć (polski), kotwiczyć (polski) portugheză: ancorar (português); escorar (português) slovenă: zasidrati (slovenščina) spaniolă: anclar (español) suedeză: ankra (svenska); förankra (svenska) turcă: demirlemek (Türkçe)

Etimologie

Din ancoră.

Pronunție

• AFI: /ˈan.ko.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru ancoră.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

• AFI: /'aŋkora/
• AFI: /ˈankora/

Substantiv

ancora f., ancore pl.

1. ancoră

Cuvinte derivate

• ancoraggio
• ancorare
• ancorato
• ancoressa
• disancorare

Expresii

• ancora di salvezza
• gettare l'ancora
• levare l'ancora

Etimologie

Din latină populară *hinc ad hōram.

Pronunție

• AFI: /aŋˈkoː.ra/
• AFI: /anˈkora/

Adverb

ancora

1. încă, în continuare

   Suonala ancora.

2. mai, totuși

   Qui c'è ancora molto da fare.

3. încă, până acum; până atunci

   Non sono ancora arrivato.

Sinonime

• anche

Cuvinte derivate

• ancorché
• financo

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică ἄγκυρα (ánkyra).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ancora
f.	Singular	Plural
Nominativ	ancora	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. ancoră
2. (fig.) refugiu, adăpost

Cuvinte derivate

• ancorale
• ancorarius

Cuvinte compuse

• iaciō ancōrum

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

• AFI: /aɳˈkuro/

Substantiv

ancora f., ancoras pl.

1. ancoră

Cuvinte derivate

• ancorar
• ancoratge