aimant

franceză

Din latină populară *adimantis, formă alternativă pentru *adimas < latină adamās („fontă albă”). Confer și diamant.

Înrudit cu portugheză ímã și spaniolă imán.

aimant m., aimants pl.

(magn., min.) magnet
Pierre d'aimant. — L'aimant communique sa vertu attractive au fer et à l'acier. — Aiguille frottée d'aimant.
(fig.) magnet
La modestie, la douceur est un aimant qui attire les cœurs.

Din verbul aim(er) („a iubi, a plăcea”) +‎ -ant.

Declinarea adjectivului aimant
	Singular	Plural
Masculin	aimant	aimants
Feminin	aimante	aimantes

Din aimer.